Începând cu 1 ianuarie 2026, mii de firme și alți contribuabili din România se pot confrunta cu un risc major: declararea inactivității fiscale pentru nedepunerea situațiilor financiare anuale. Noile prevederi legislative vin cu implicații serioase asupra activității economice, relațiilor comerciale și reputației fiscale, motiv pentru care informarea și pregătirea din timp sunt esențiale.
Cine este vizat de noile reglementări
Conform prevederilor introduse prin Legea nr. 239/2025 (publicată în Monitorul oficial în 15.12.2025), pot fi declarați inactivi fiscali următorii contribuabili:
-
cei care nu depun situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la expirarea termenului legal;
-
cei care nu dețin un cont de plăți deschis în România sau un cont la Trezoreria Statului.
Scopul declarat al acestei măsuri este creșterea transparenței în raportarea financiar-contabilă, verificarea respectării legislației fiscale și contabile, precum și prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Lipsa măsurilor tranzitorii – un risc suplimentar
Deși aplicarea acestor prevederi este stabilită pentru 1 ianuarie 2026, legea nu conține măsuri tranzitorii clare pentru contribuabilii care nu au depus situațiile financiare până la această dată, fapt ce poate conduce la incertitudine juridică.
În lipsa unei reglementări explicite, există riscul ca autoritățile fiscale să aplice sancțiunea inactivității inclusiv pentru nedepunerea situațiilor financiare aferente anului 2024 sau anilor anteriori, ceea ce ar putea fi interpretat ca o aplicare retroactivă a legii.
Dimensiunea fenomenului
Potrivit datelor ANAF, peste 462.000 de contribuabili se află în situația de a nu fi depus situațiile financiare anuale, iar peste 120.000 dintre aceștia înregistrează și obligații fiscale restante. Această realitate evidențiază amploarea riscului și necesitatea unor măsuri rapide din partea mediului de afaceri.
Consecințele declarării inactivității fiscale
Declararea inactivității fiscale produce efecte semnificative, cu impact direct asupra activității curente a unei societăți:
-
impozitele, taxele și contribuțiile rămân datorate, însă cheltuielile și TVA-ul aferent achizițiilor nu mai pot fi deduse;
-
partenerii de afaceri care achiziționează bunuri sau servicii de la un contribuabil inactiv nu pot deduce cheltuielile și TVA-ul, cu excepții limitate (executare silită, faliment);
-
starea de inactivitate se înscrie în cazierul fiscal al entității și al reprezentanților legali;
-
reputația comercială este afectată, iar accesul la finanțare sau parteneriate devine mai dificil;
-
încadrarea într-o clasă de risc fiscal mai ridicată poate atrage controale și obligații suplimentare.
În plus, procedura de reactivare este complexă și poate dura, ceea ce amplifică dificultățile operaționale.
Recomandări pentru contribuabili
Având în vedere impactul major al acestor reglementări, contribuabilii sunt încurajați să acționeze preventiv:
-
să analizeze și să optimizeze procesele interne de închidere anuală;
-
să aloce resurse suficiente pentru întocmirea și depunerea la timp a situațiilor financiare;
-
să desemneze o echipă responsabilă, bine informată și cu experiență în raportare financiară;
-
să colaboreze din timp cu auditorii externi, acolo unde este cazul;
-
să utilizeze soluții informatice de contabilitate și raportare adaptate cerințelor legale actuale.
O oportunitate pentru reorganizare internă
Creșterea severității sancțiunilor pentru nedepunerea situațiilor financiare poate fi privită și ca o oportunitate. Companiile pot folosi acest context pentru a-și eficientiza procesele interne, a îmbunătăți calitatea raportărilor și a reduce riscurile fiscale pe termen lung.
Sursa informațiilor: Legea 239/15.12.2025
Sursa foto: Wesley Tingey on Unsplash
