Judo: Te învață să fii persoană să respecți și să fii respectat

„Matei și centura albă”

Matei era un băiat de 10 ani, firav și tăcut. Mergea zilnic la școală cu ghiozdanul mai mare decât el și nu ridica niciodată glasul. În pauze, stătea de obicei singur, desenând scheme de Lego sau uitându-se la ceas.

Într-o zi, colegii de clasă au început să-l tachineze:

— „Bă, piticule, iar ți-ai adus păpușile în ghiozdan?”

— „Te-ascunzi după mamă-ta și la toaletă?”

Matei nu răspundea. Dar în ochii lui se aduna ceva ce nimeni nu vedea: hotărârea.

Într-o joi, s-a înscris la un club local de judo. Sala era mică, cu saltele puțin roase și pereți vopsiți în alb. Acolo l-a cunoscut pe sensei , un fost campion calm, dar cu vocea tăioasă ca o sabie.

— „La judo nu înveți cum să lovești, ci cum să stai în picioare”, i-a spus senseiul la primul antrenament.

Matei a început cu centura albă. De multe ori a căzut. De și mai multe ori a vrut să renunțe. Dar a continuat. Până când a învățat să cadă corect, să se ridice mai repede și să gândească în liniște, chiar și când e provocat.

La școală, bullyingul a continuat. Dar ceva s-a schimbat.

Într-o zi, când un băiat i-a pus piedică pe hol, Matei a căzut, s-a ridicat calm și a spus:

— „Nu te mai joci urât. Eu nu te fac să cazi, nu?”

Copilul a râs. Dar în ochii lui a apărut o umbră de nesiguranță.

După câteva săptămâni, colegii au început să-l observe pe Matei altfel. Nu se bătea. Nu țipa. Dar nu mai era o victimă. Când unul dintre ei a fost trântit în glumă de un băiat mai mare, Matei l-a ajutat să se ridice și l-a întrebat:

— „Vrei să vii și tu la judo? E mai tare decât să te dai șmecher pe hol.”

La final de an, Matei avea centura galbenă. Nu era campion. Dar nu-i mai era frică să meargă la școală. Știa că puterea lui nu stă în pumni, ci în felul cum se ține drept – în sala de antrenament și în fața celor care râd de alții.

Morala:

Judo nu te învață să bați, ci să nu te lași călcat în picioare.

Curajul începe atunci când înveți să te ridici, nu să lovești.

(Text preluat)”